Lumea unei Eleonore

Sinele trosneau usor, dar aglomeratia din miezul zilei era pe sfarsite. Ultimele chipuri nadusite, ramase peste program, urcau acum scarile lenes, de parca fiecare isi cara propria greutate de o franghie legata de spate. Mirosul de mucegai si umiditate imi invada narile si, desi mirosea a moarte, a tristete si a oboseala, eram deja obisnuit. Il simteam zilnic. Dimineata, la ora 8, combinat cu tot  felul de parfumuri stridente si chipuri somnoroase si seara, tot la 8, parfumul transformandu-se in transpiratie, dar chipurile... tot somnoroase. Eram atat de obisnuit incat, cand creierul meu a facut *click* si s-a restartat, ca un calculator caruia tot ce poti sa-i mai faci e sa ii dai un sut, a suferit un soc si a simtit tot mirosul ala. Tot. Deodata. Atata moarte, atatea ganduri unse pe scari rulante, pe scaune scorojite, atata nepasare pe niste harti mazgalite pe care circulam in fiecare zi. Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu mer

Nu cred in soarta sau destin Nu cred in Dumnezeu, Buddha sau orice e divin. Nu cred in traditii, blesteme, proverbe, zicatori Nu cred in dorinte puse in stele-meteori. Nu cred in noapte, zi, in luna sau in soare Nu cred in munte, nu cred in mare. Nu cred in licori sau magie Nu cred in dorinte ascunse intr-o poezie Nu cred ca existi, acolo undeva Asteptandu-ma pe prispa in fata casei Si nu cred ca inima mea si inima ta S-ar putea conecta in fata nemiloasei, Cruntei vieti. Si ce povara sa mai crezi in altceva... Cand crezi in totul si nimic, Cand esti indoctrinat de mic Cand cauti si nu gasesti.. De ce sa fii, de ce sa crezi?

Reverie. A ș ază-ți chipul somnoros pe umărul meu credincios. lasă timpul să dispară alungă orice furie amară. frumusețea unică a doi copii gânditori ce p â nă la apus sunt doar niște actori. lasă monstrul din tine să trăiască. Muritor, vinovat, nu știe să iubească Nici eu nu știu, mi-e teamă ca aș putea să învăț să te ador și din actor să fiu un cascador… Să țin locul inimii tale să îți cunosc toate punctele cardinale Să le trasez cu-n deget pe chipul tău perfect pe ochi, pe buze.. ah, nu e corect!

Poezie și proză "Uneori r ămân blocată intre frumoasa proză și poezia agitată, ca între doi amanți concurenți  la iubirea mea. Proza vrea să îmi propună să construim, poate, ceva împreună. Poezia mă tentează, mă fentează, visele-mi alimentează   și-mi șoptește pervers „hai cu mine să ne pierdem într-un alt univers. ”

Teoria M  La început a fost nimicul și doar liniștea era palpabilă. Nu exista nici vântul, nici timpul iar lumea, cum o știm, imponderabilă. DAR brusc.. tic-tac.. ceasornicul urlă. și timpul din nimic se ridică își metamorfozează pielea ca o șopârlă iar liniștea devine acustică.. Apare primul fir de iarbă și-n liniște răzbate o bătaie de inimă pielea începe să fiarbă, și-o mare se naște dintr-o lacrimă. Gravitația se scurge într-un univers paralel să se nască ei Un Adam, o Eva, un Cain, un Abel împărțiți în ordinea căinței

Inițial eram un prunc și lenea neștiinței vuia în mine. acum m-am asprit cunoscând prea multe... plec pe sârmă de la un bărbat cu ochii verzi la doi ochi căprui. Vomit des adevăruri, iar în infern de cuvinte pe deasupra e un dedesubt de sensuri. mi-am descuiat nările să primesc în mine parfum de bărbat-primăvară.. iarta-mi, Doamne, lutul, cel însiropat de păcate ca o prăjitură de Mere.