Ceva diferit ..

E ridicol ca dupa atata timp in care mi-am scris cele mai adanci , ciudate sau ascunse sentimente pe acest blog ( desi nu il urmareste absolut nimeni , cum am zis in cateva posturi mai jos , tot simt o nevoie ciudata sa il deschid uneori si sa-mi transfer o parte din viata mea in el ) , am ajuns in momentul in care am dat fata cu realitatea. De fapt de mult am facut cunostinta cu ea , dar am preferat sa o pastrez in sertarasul meu secret , sa-l ascund ca pe un prieten dintr-un anturaj rau famat din care nu trebuie sa fac parte. Cu toate acestea , cum “ ulciorul nu merge de doua ori la apa” iar “minciuna are picioare scurte” , o sa recunosc ca pe mine una realitatea ma copleseste . Probabil pe multi altii , dar pe mine ma copleseste intr-un mod foarte ciudat. In modul in care as prefera sa fiu inchisa , constient , intr-un vis.

Iata cum m-a lovit pe mine realitatea in fun.. in fata. Cam totul a inceput odata ce am intrat in clasa a 12-a. Am trecut prin focurile bacalaureatului , prin zilele de invatat , de stres , de “ daca nu dai bani , vei pica bac-ul” , de note date aiurea si de rasuflarea usurata dupa trecerea tuturor acestor momente. Bineinteles , a venit admiterea insa am trecut cu oarece experienta ( in spate) prin ea.. si dupa drumurile lungi de du-te-vino dupa diplome , xeroxuri , adeverinte si alte acte.. am reusit sa intru la o .. facultate.

Ei bine , nu ma asteptam sa fie ca la liceu. Chiar nu ma asteptam. Insa am realizat consternata ca e exact ca viata de liceu , numai ca profesorii sunt mai bine platiti ( asta atragand cu sine si superioritatea cu care suntem tratati ca studenti ) iar sesiunile sunt niste chinuri ( ale nasterii :)) ) prin care trebuie sa treci de doua ori pe an .

Cu toate acestea.. ceea ce m-a lovit cel mai tare , si daca as putea spune din plin .. e faptul ca , daca in liceu ma consideram o tipa oarecum inteligenta care nu sufera prea mult daca trebuie sa stea sa invete de dimineata pana seara , acum pur si simplu am ajuns sa ma consider ( datorita profesorilor , care ne trateaza cu dispret , cu superioritate si cu scarba , si zic noi pentru ca nu sunt singura mai mult ca sigur ) pur si simplu inferioara din punct de vedere al intelectualitatii. Pentru ca am ajuns sa invat filozofie , si drept , si despre infractiuni sau pedepse (samd) pentru ca la un examen sa fiu intrebata cine stie ce prostii infantile la care nu stii daca sa raspunzi sau nu.

Acesta e adevarul , cruntul adevar despre invatamantul superior din Romania . Fara el nu poti ocupa sau avansa la nici un post bun ( bineinteles , cu totii stim exceptii ... dar aici nu vorbim de oameni care se bazeaza pe faima sau reusita altora ) , insa cu el te vei simti batjocura tuturor .. si in timpul facultatii si chiar dupa.

Cu parere de rau , trebuie sa spun ca din cauza asta , din cauza modului in care lucrurile sunt manevrate in Romania , am ajuns sa simt din nou simptomele adolescentei ( nu stiu ce sa mai fac.. si aproape ca imi vine sa plang zilnic , sunt incontinuu nemultumita de alegerea facuta si totusi nu as fi vazut alta cale in aceste conditii ).

Mi-a fost taiata toata inspiratia , tot suflul artistic si visator. Multumesc pentru asta , Romania.