Lumea unei Eleonore

via wiki we find out : Tyler Shields (born April 29, 1982) is an American professional photographer in Los Angeles, California . Shields' career began in 2002 when he was 20 years old. He has no formal training as a photographer and uses many varying styles. Shields was arrested for disorderly conduct on August 22, 2009 in Smarr , Georgia , during a photo shoot with Candice Accola , Sara Canning , Nina Dobrev , and Kayla Ewell , cast members of The Vampire Diaries . In 2010, Shields photographed actress Lindsay Lohan in studio portraits brandishing a gun, which became a matter of controversy . Also that year, at the release party for his book Collisions , Shields appeared to shoot a partygoer with a gun, as a piece of performance art . In August 2010, Shields became a co-founder and the photography editor of the weekly print publication The Printed Blog . Here are some of my favourite photos and videos made by Tyler :

E ciudat cum folosim anumite cuvinte pentru a defini ceva ce nu poate fi atins. Ceva doar abstract dar care pentru noi are o insemnatate. Si nu doar in limba romana. Acum . Acum defineste acel moment relationat cu prezentul pur , momentul in care traiesti dar in care nu poti păşi. E suficient doar sa-l pronunti : " ACUM!" si deja momentul a trecut. Cu toate acestea , adica desi nu poti fi prezent in prezentul "acum"-ului , sunt cateva lucruri pe care ti le planuiesti macar cu cateva minute inainte pentru a le atinge aproximativ "acum". Asadar. 1. Imi doresc sa ascult o singura melodie acum. Desi nu m-ar deranja ca "acum" sa se intinda pe o vesnicie. Aceea este Onerepublic - Secrets 2. Imi doresc sa dorm vreo 5-10 ani . Sa raman in urma cu tehnologia si cu tot acest gen "monden" de viata care ma inconjoara . Sa uit de anumiti asa-zisi prieteni carora mi-am dedicat intotdeauna sufletul (mai mult decat familiei mele , as putea spune) 3. ...

Dragostea este mai rasunatoare. Imagineaza-ti ca inima este ca un pickup . E nevoie de atingere pentru a o face sa zvacneasca , sa cante , sa vibreze . Si cu cat volumul e dat mai tare cu atat inima incepe sa bata de parca si-ar dori sa iasa din piept si sa danseze pe ritmurile dragostei. Muzica e peste tot . Se simte in ploaie , in foc , in cer , in pamant. E ca si cum noi am fi nascuti din muzica. Si atunci de ce o iubire nu ar fi rasunatoare? De ce ne-am ascunde sub umbrele cand am putea auzi tare si raspicat ceea ce ploaia vrea sa ne spuna? De ce nu ne-am iubi cu focul , cu cerul si pamantul ? Love is Louder Imagine your heart like a pickup . It needs touch to make it pat , to make it sing and vibrate . And the more louder it is the more your heart starts beating like it would want to get out of your chest and dance on your love beats. Music is everywhere . You can feel it in the rain , in the fire , in the sky and in the earth . It’s like we were born from music. ...

“Sa astepti oricat . Sa astepti orice .Sa nu-ti amintesti , in schimb , orice . Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” II. ___________________________ Dupa 5 ani de ceea ce numea tata “ barbatie “ , am parasit caminul pentru a merge la liceu. Obligat de mama , pentru a nu ajunge un cine stie ce gangster , mafiot sau un simplu hot de buzunare , m-am inscris la liceul Fort Hamilton. Asta insemna , practic , sa schimb 3 autobuze doar pentru a ajunge acolo , ca sa nu mai zic de inca 3 pentru a ma intoarce acasa . Situatia nu se schimbase deloc , poate devenise chiar mai rea , doar ca petreceam mai putin timp acasa si mai mult intr-o inchisoare de bogatasi plini de fite . Ma simteam frustrat ca nu eram atat de petrecaret , liber , independent , rebel , figurant si , in fine , fericit , iar faptul ca ajungeam seara tarziu acasa, cu tata asteptandu-ma furios la usa , nu-mi rezolva deloc problema. Uneori ma minteam ca totul e in regula , alteor...

“Oamenii despartiti n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, daca-l tot pigulesc si-l tot vantura, in loc sa-l lase sa-si doarma somnul, fac un venin al prezentului. Si de venin nu duce nimeni lipsa …" I. __________________________ Nu este o coincidenta faptul ca locuiesc la doar cateva strazi departare de un cimitir si nici ca in fata acestuia se afla un azil de nebuni, cu atat mai putin faptul ca trebuie sa trec pe langa ele in fiecare zi , in drum spre scoala. E ca o avertizare , doar ca intr-un mod mai morbid si sadic. Am aproape 17 ani , stau in Brooklyn inca de cand am iesit de pe teava , si sunt suficient de dotat intelectual ca sa imi dau seama ca nu e o coincidenta ca mama locuieste pe strada din dreapta , la azil , iar tata chiar in fata ei , acoperit de tarana . Iar eu , ei bine , undeva intre ei , intr-o calatorie nesfarsita spre scoala . Cand aveam 10 ani , locuiam cu ai mei intr-un apartament inchiriat, micu...

Trecerea timpului ideal , ş i anume viitorul , căci el nu poate fi decât desenat , improvizat în minţile oamenilor , e ca surprinderea unei mişcări de pendulă într-o scenă de film. Pare simplă , uneori previzibilă. Viitorul este pură imaginaţie. Timpul real , în schimb , nu creează scenarii , eroi , şi nu prezintă interes pentru public atâta timp cât nu se desfaşoară pe o scenă. Tocmai de aceea , viitorul real a ajuns pentru oameni un inutil exerciţiu de imaginaţie , atâta timp cât acesta nu reprezintă centrul interesului unui individ. Ne putem numi “ discriminanţi” , dar oamenii din ziua de azi, pe langă realitatea “de zi cu zi ” , adică soţ , copil , impozite , rate , căţel , purcel , preferă să se situeze câteva ore cu şezutul pe canapea şi să se transfere într-o cu totul altă realitate , şi anume povestea de dragoste a pirandei Mercedesa , de 20 de ani , cu respectabilul bulibaşă Saxofon , 65 de ani. Dacă aceasta este realitatea prezentului nostru , atunc...

Vantul imi flutura parul intr-un mod care ar fi aproape amuzant daca …. nu era atat de frig . Un frig molipsitor si dureros ca o boala incurabila. Te roade repede si sigur .. te amorteste.. ca intr-un final sa nu mai simti nimic. Privesc drept inainte. Nici macar nu-mi dau seama daca mai inaintez…desi picioarele ma dor foarte tare. Parca as fi mers kilometri intregi si totusi drumul nu se mai termina. E ciudat.. dar nu imi pasa. Odata mi-ar fi pasat. Odata m-as fi ingrijorat ca m-am pierdut. Dar acum simt ca am o destinatie in minte si ca sa ajung la ea va trebui sa sar munti , sa parcurg oceane si sute de km de sine de tren. Dar , sincer , nu ma deranjeaza. Numai asa voi putea trece peste o asemenea tristete . e coplesitoare. E groaznica. Si mai ales , e prima oara cand accept ca o simt . Si asta poate fi un lucru bun. Am renuntat la leaganul pe care mi-l impodobea mama cu flori. Am renuntat la prajiturica si ceaiul de la pranz. Am renuntat la orele in sir de vorbit cu prietenele. A...