Lumea unei Eleonore

De sine "Te iubesc pentru ochii ăia mari de dimineața Te iubesc pentru că-ntotdeauna mi-ai salvat viața Te iubesc pentru că mă înțelegi mereu Și te iubesc fiindcă eu sunt tu și tu ești eu. Te iubesc pentru că mă iubești așa cum sunt Ma iubești în amănunt Așa că te iubesc și eu În felul meu. Te iubesc când îți mângâi fața Te iubesc când îți bei cafeaua dimineața, Te iubesc când te speli pe dinți Te iubesc fiindcă niciodată nu mă minți. Te iubesc, aș face totul pentru tine Și-am învățat să te iubesc prin mine, Căci eu sunt tu și tu ești eu Și sinele trebuie iubit mereu."

Sinele trosneau usor, dar aglomeratia din miezul zilei era pe sfarsite. Ultimele chipuri nadusite, ramase peste program, urcau acum scarile lenes, de parca fiecare isi cara propria greutate de o franghie legata de spate. Mirosul de mucegai si umiditate imi invada narile si, desi mirosea a moarte, a tristete si a oboseala, eram deja obisnuit. Il simteam zilnic. Dimineata, la ora 8, combinat cu tot  felul de parfumuri stridente si chipuri somnoroase si seara, tot la 8, parfumul transformandu-se in transpiratie, dar chipurile... tot somnoroase. Eram atat de obisnuit incat, cand creierul meu a facut *click* si s-a restartat, ca un calculator caruia tot ce poti sa-i mai faci e sa ii dai un sut, a suferit un soc si a simtit tot mirosul ala. Tot. Deodata. Atata moarte, atatea ganduri unse pe scari rulante, pe scaune scorojite, atata nepasare pe niste harti mazgalite pe care circulam in fiecare zi. Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu...

Nu cred in soarta sau destin Nu cred in Dumnezeu, Buddha sau orice e divin. Nu cred in traditii, blesteme, proverbe, zicatori Nu cred in dorinte puse in stele-meteori. Nu cred in noapte, zi, in luna sau in soare Nu cred in munte, nu cred in mare. Nu cred in licori sau magie Nu cred in dorinte ascunse intr-o poezie Nu cred ca existi, acolo undeva Asteptandu-ma pe prispa in fata casei Si nu cred ca inima mea si inima ta S-ar putea conecta in fata nemiloasei, Cruntei vieti. Si ce povara sa mai crezi in altceva... Cand crezi in totul si nimic, Cand esti indoctrinat de mic Cand cauti si nu gasesti.. De ce sa fii, de ce sa crezi?