Statiunea vuia de harmalaie, vanzatori ambulanti, hamsii, porumb copt si oameni umbland desculti pe strazile infierbantate. Daca te asezai chiar la intersectia celor doua strazi principale puteai auzi un amalgam de sunete care se imbinau cu ecoul marii. Marea se lovea usor de stanci, ameninta cu valuri inspumate si apoi se retragea sub cantecul pescarusilor. Si daca privesti in departare, dar sa privesti cu atentie, aproape ca poti vedea capatul lumii, acolo unde marea se imbratiseaza cu cerul, si soarele, obosit acum, intra in jocul lor, se ia de mana cu marea si porneste intr-o calatorie spre centrul pamantului. Ciocnirea dintre soare si mare e exploziva si cerul se crapa in milioane de vitralii colorate. Miroase a peste, a alge si a piele sarata, un miros aproape senzual, erotic, care se revarsa pe intregul orasel. Cativa baieti stau pe trotuar, fiecare cu o sticla de bere in mana si rad zgomotos. Nu au tricou pe ei, doar cate un colier din scoici lipit de pielea bronzata. I...