Lumea unei Eleonore

Despre abis s-au zis putine E-un gol si tot un negru E-un vid desert ce il contine E-un falnic, ager tigru Despre abis am scris Din iad si paradis E-un demon ce-mi intuneca privirea Si-un inger ce-mi aduce nemurirea; Iar in abis, o mare vagauna Un calator fagaduit-a-mi o cununa; Un Uroborus ce mi-a dat puteri de zeu Caci am aflat, un calator eram chiar eu Despre abis tarziu aflat-am Ca-i drumul pe care m-am nascut In moarte, aici, pielea imi schimbam Si deveneam de nerecunoscut. Caci in abis eram cine doream Un calator, un tigru sau un zeu Si-n vid desert imi alergam Abisul negru fara apogeu

Subtil m-aprind, mă ard ca un fitil Și mă topesc ca ceara pe masa de dineu Distrug dantelele exact ca un copil Mă-ntind fără rușine și fără niciun Dumnezeu. Și din întindere alerg ușor spre soare. I-agăț niște cercei din raze... Și el se-ntinde și strălucește tot mai tare Îl mai acoperă doar luna ce luminează-n faze. Dar doar sub clar de lună Trupul începe să-mi mocnească Din ceară-n lavă trupul mi se-adună Și-acum pământul va fi să se topească. Și din pământ, nisip și foc M-am transformat în rocă Din ghinion sau din noroc Sunt azvârlită lang-o focă. Iar foca s-a jucat cu mine, Pe un ghețar, aproape Da-n joacă, foca nu mă ține Și mă aruncă-n ape. Acum plutesc alene pe undele albastre Și piatra seacă a secătuit Apa din mările voastre.  Războiul s-a dezlănțuit.  Un zbor rapid in noapte... Tiptil, eu bat la poartă.  În spate se aud doar șoapte Ce se transformă-n ceartă. Sunt mii de îngeri mâniați Că le-a...

Aici e locul unde n-am cum sa maschez ranile unde ma pierd in ganduri serile.. Sunt cicatrici in suflet simtite cum se deschid doar de mine Dar vazute dintotdeauna de zidurile astea senile Zambetul meu efemer.  se schimba de afara pana la camera ...Si e atat de latenta lupta interioara... Dincolo de ochi se vede golul  Umplut de intunericul funest ce-mi joaca rolul.  Iar voi, peretii ce-mi stiti nimicul si totul taceti in loc sa opriti potopul. Da, voi care stiti si nestiutul Voi care inainte de inceput stiti cum va fi sfarsitul.  Nu gasesc nimic diafan intre voi Nu gasesc decat versuri neterminate pe foi, versuri stoarse dintr-un suflet deprimat care nimic din a inceput candva nu a terminat. Aici m-am nascut si am murit Intre voi e boala si am suferit Intre voi e negru si lipsa de aer Sufletul meu nu va va lasa solitari in ger El va va incalzi mereu cu boala lui.  Aici imi vars secretele si nelinistea gandului... ...

I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow. And I watered it in fears, Night and morning with my tears; And I sunned it with smiles, And with soft deceitful wiles. And it grew both day and night, Till it bore an apple bright. And my foe beheld it shine. And he knew that it was mine, And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning glad I see My foe outstretched beneath the tree.  William Blake

L-am cunoscut pe R. chiar în momentul în care viața mea luase o turnură neașteptată. Aș greși să zic că a facut parte din această schimbare, întrucât întâlnirea s-a produs imediat după, însă aș fi ipocrită să nu recunosc că tot el a dezlănțuit o serie de evenimente ce mi-au schimbat și mai mult viața. Aveam 16 ani când doctorul mi-a dat diagnosticul cu recomandarea unei internări urgente în spital. Am primit vestea relativ calm, mai ales că informația a trecut mai întâi prin părinții mei și, în momentul în care a ajuns la mine, până și o acnee ar fi părut mai gravă decât boala pe care o aveam. Cu toate acestea, a urmat internarea în spital și inevitabila schimbare de rutină, cea pe care o uram cel mai mult. Mă consideram scriitoare și mi se părea deranjant că nu mai aveam un mediu propice în care să-mi dezvolt inspirația, iar spitalul nu era chiar un loc chic . Cu toate acestea, prima vizită la spital a părut mai puțin amară decât mă așteptasem, întrucat îl cunoscusem pe e...

          Obisnuiam sa cred ca e un pacat sa pierzi timpul recitind carti prostesti pe care oricum le-ai citit deja de zeci de ori, ori sa revezi seriale despre magie, roboti ce au o inima, despre calatoritul in timp sau alte lucruri imposibile, dar apoi m-am maturizat si am realizat ca acelea sunt de fapt singurele lucruri care conteaza. Asa ca, in loc sa renunt la Alice in Tara Minunilor sau Harry Potter, am decis sa renunt la a mai gandi prea mult. Sau, cel putin, sa renunt la a gandi ca este o pierdere de timp sa cauti sa sapi in interiorul frumusetii pe care nu o poti exprima prin cuvinte. Am decis sa renunt la a-mi mai pasa de faptul ca pierd timpul si, facand asta, am economisit foarte mult timp, timp pe care l-as fi pierdut urandu-ma pentru faptul ca citesc a 70-a oara Harry Potter.           Acum imi pot petrece acel timp pierdut in care pur si simplu ma indoiam de mine insami incercand sa-mi imbogatesc lumea interioara, n...