Lumea unei Eleonore

Despre abis s-au zis putine E-un gol si tot un negru E-un vid desert ce il contine E-un falnic, ager tigru Despre abis am scris Din iad si paradis E-un demon ce-mi intuneca privirea Si-un inger ce-mi aduce nemurirea; Iar in abis, o mare vagauna Un calator fagaduit-a-mi o cununa; Un Uroborus ce mi-a dat puteri de zeu Caci am aflat, un calator eram chiar eu Despre abis tarziu aflat-am Ca-i drumul pe care m-am nascut In moarte, aici, pielea imi schimbam Si deveneam de nerecunoscut. Caci in abis eram cine doream Un calator, un tigru sau un zeu Si-n vid desert imi alergam Abisul negru fara apogeu

Subtil m-aprind, mă ard ca un fitil Și mă topesc ca ceara pe masa de dineu Distrug dantelele exact ca un copil Mă-ntind fără rușine și fără niciun Dumnezeu. Și din întindere alerg ușor spre soare. I-agăț niște cercei din raze... Și el se-ntinde și strălucește tot mai tare Îl mai acoperă doar luna ce luminează-n faze. Dar doar sub clar de lună Trupul începe să-mi mocnească Din ceară-n lavă trupul mi se-adună Și-acum pământul va fi să se topească. Și din pământ, nisip și foc M-am transformat în rocă Din ghinion sau din noroc Sunt azvârlită lang-o focă. Iar foca s-a jucat cu mine, Pe un ghețar, aproape Da-n joacă, foca nu mă ține Și mă aruncă-n ape. Acum plutesc alene pe undele albastre Și piatra seacă a secătuit Apa din mările voastre.  Războiul s-a dezlănțuit.  Un zbor rapid in noapte... Tiptil, eu bat la poartă.  În spate se aud doar șoapte Ce se transformă-n ceartă. Sunt mii de îngeri mâniați Că le-a...