Femeia

“Sa fii balerina nu e usor”, gandi Madalina in timp ce-si mangaia obrajii cu pamatuful din par natural. Machiajul era pentru ea ca un fel de terapie inainte de spectacol. Intotdeauna avea aceeasi rutina, mai intai se ocupa de ten, punea accentul pe ochi, cat mai de pisica, pentru buze alegea un roz pal si apoi pamatuful. Obrajii. Atunci cand isi atingea pielea cu pamatuful acela mare cat fata ei isi amintea intotdeauna de mama. De mangaierile mamei, acum pierdute. Apoi isi amintea de ochii inlacrimati ai mamei de fiecare data cand ii reusea o pirueta. Trebuia sa fi fost coplesitor pentru mama, daca pentru ea fusese.

Un ruj, o geana, un suras. Lucruri care definesc femeia. Madalina nu era de acord. Si-apoi completa. O lacrima, bunavointa, sacrificiu, bunatate, feminitate si fragilitate. Da, cu siguranta acestea defineau femeia. Nu orice fel de femeie. Nu genul de femeie care isi ignora calitatile si isi pierde demnitatea la colt de strada, ori in patul nepotrivit. Ci FEMEIA. Femeia adevarata. Mama, sora, bunica, prietena sau iubita. Femeile care se sacrifica pentru binele tau sau al apropiatilor ei. Cea care, prin toate calitatile sale, reuseste sa fie umarul pe care poti plange, mana calda care te ajuta. Cu siguranta, isi spuse Madalina, exact genul asta de femeie era si mama.

Isi continua ritualul cu multa atentie, fiind sigura ca atunci cand va iesi pe scena, mama va fi mandra de ea. De ochii ei frumosi, de noii pasi pe care i-a invatat, de dansul plin de emotie, de lacrimile si de arta ei. Mama, de acolo de sus, o va iubi cum nu a iubito nimeni niciodata. Si cum nu o va iubi nici un barbat. Modul asta de a iubi va putea veni doar de la o femeie.
“Inca 2 minute, pregateste-te!” se auzi o voce plictisita, iar chipul corespondent vocii aparu in oglinda Madalinei. Se ridica, isi aranja pliseurile fustei albe si isi mangaie umarul de parca alunga o scama de pe bluza. Inspira si porni inspre unde se auzea muzica.
Isi purta trupul mladios pe mii si mii de sunete, ca si cum acestea ar fi fost oasele ei. Oase? Gandi si facu o saritura grandioasa in aer. Nu mai simt absolut nimic. E prea tarziu sa mai simt. Sau poate prea devreme. Uite-o pe mama.

E mandra de mine.