Nu cred
Forgive me or i'll kill you!
Ai observat vreodata ca sunt unele lucruri care nu suna niciodata reale atunci cand le spui, indiferent de cate ori le repeti in speranta ca intr-un final vor fi ? Incerci sa crezi cuvintele care iti ies pe gura pentru ca stii ca daca o vei face vei fi mult mai fericita si lucrurile vor fi in regula pentru toata lumea.
Am observat ca “Imi pare rau” si “Te iert” sunt cele mai comune pentru mine. Dar admitand ca nu poti repara tot ce iti doresti, cand incerci sa faci asta, nu pare sa rezolve prea mult situatia. Asa ca pur si simplu zambesti, scrasnesti din dinti, dai din cap si repeti aceeasi propozitie de mai multe ori in speranta ca va suna mai sincera data viitoare.
Intotdeauna exista ceva mai bun. Intotdeauna. Intotdeauna gasesti ceva mai bun chiar la colt de strada si daca nu, du-te si fa-l chiar tu. Du-te si gaseste-l chiar tu. Poate ca va trebui sa-l vanezi chiar tu, sa-i tai pielea, sa-l impaiezi si sa ti-l agati de un perete..dar pentru numele lui Dumnezeu.. e chiar acolo! De ce sa te obosesti “sa ierti”, “sa uiti”, “sa incerci din nou” ceva ce a fost folosit si refolosit? De ce sa te minti, sa zambesti angelic in speranta ca treci neobservata printr-un show penibil al iertarii. Nu suntem animale, nu am nevoie de anumite gesturi pentru am da seama daca meriti sau nu iertarea. Nu facem un ritual al iertarii. Nu sunt obligata ca la un “iarta-ma” sa raspund intotdeauna cu “te iert”. Nu sunt obligata sa cred, nu sunt obligata sa mint, nu sunt obligata sa ma simt jenata atunci cand incerc sa indrug o minciuna.
Nu. Nu. Unele lucruri chiar nu suna reale indiferent de cate milioane de ori le repeti.
Comments