A change of mind. Or heart. One of those organs.

          Obisnuiam sa cred ca e un pacat sa pierzi timpul recitind carti prostesti pe care oricum le-ai citit deja de zeci de ori, ori sa revezi seriale despre magie, roboti ce au o inima, despre calatoritul in timp sau alte lucruri imposibile, dar apoi m-am maturizat si am realizat ca acelea sunt de fapt singurele lucruri care conteaza. Asa ca, in loc sa renunt la Alice in Tara Minunilor sau Harry Potter, am decis sa renunt la a mai gandi prea mult. Sau, cel putin, sa renunt la a gandi ca este o pierdere de timp sa cauti sa sapi in interiorul frumusetii pe care nu o poti exprima prin cuvinte. Am decis sa renunt la a-mi mai pasa de faptul ca pierd timpul si, facand asta, am economisit foarte mult timp, timp pe care l-as fi pierdut urandu-ma pentru faptul ca citesc a 70-a oara Harry Potter.

          Acum imi pot petrece acel timp pierdut in care pur si simplu ma indoiam de mine insami incercand sa-mi imbogatesc lumea interioara, nu doar pe cea exterioara, o lume fantoma asezata undeva la granita dintre mit si realitate.

Ai si tu loc in acea lume, daca vrei. Dar lasa-ti complexele afara. Vor mai fi acolo cand te vei intoarce.

 Asta daca le mai vrei inapoi.