Tacerea peretilor

Aici e locul unde n-am cum sa maschez ranile

unde ma pierd in ganduri serile..

Sunt cicatrici in suflet simtite cum se deschid doar de mine

Dar vazute dintotdeauna de zidurile astea senile

Zambetul meu

efemer. 

se schimba de afara pana la camera

...Si e atat de latenta lupta interioara...

Dincolo de ochi se vede golul 

Umplut de intunericul funest ce-mi joaca rolul. 

Iar voi, peretii ce-mi stiti nimicul si totul

taceti in loc sa opriti potopul.

Da, voi care stiti si nestiutul

Voi care inainte de inceput stiti cum va fi sfarsitul. 

Nu gasesc nimic diafan intre voi

Nu gasesc decat versuri neterminate pe foi,

versuri stoarse dintr-un suflet deprimat

care nimic din a inceput candva nu a terminat.

Aici m-am nascut si am murit

Intre voi e boala si am suferit

Intre voi e negru si lipsa de aer

Sufletul meu nu va va lasa solitari in ger

El va va incalzi mereu cu boala lui. 

Aici imi vars secretele si nelinistea gandului...

Ma apropii de nefiinta

cu pasi drepti si fara sovaire

dar cu orice gand si orice fapt

m-apropii de nemurire..