Inversul Genezei

Subtil m-aprind, mă ard ca un fitil

Și mă topesc ca ceara pe masa de dineu

Distrug dantelele exact ca un copil

Mă-ntind fără rușine și fără niciun Dumnezeu.

Și din întindere alerg ușor spre soare.

I-agăț niște cercei din raze...

Și el se-ntinde și strălucește tot mai tare

Îl mai acoperă doar luna ce luminează-n faze.

Dar doar sub clar de lună

Trupul începe să-mi mocnească

Din ceară-n lavă trupul mi se-adună

Și-acum pământul va fi să se topească.

Și din pământ, nisip și foc

M-am transformat în rocă

Din ghinion sau din noroc

Sunt azvârlită lang-o focă.

Iar foca s-a jucat cu mine,

Pe un ghețar, aproape

Da-n joacă, foca nu mă ține

Și mă aruncă-n ape.

Acum plutesc alene pe undele albastre

Și piatra seacă a secătuit

Apa din mările voastre. 

Războiul s-a dezlănțuit. 

Un zbor rapid in noapte...

Tiptil, eu bat la poartă. 

În spate se aud doar șoapte

Ce se transformă-n ceartă.

Sunt mii de îngeri mâniați

Că le-am schimbat destinul..

Căci sunt obișnuiți, chiar încântați

Să suporte-o viață chinul.

Stau singur pe un tron, în noapte,

Nu e lumină, nu sunt nici șoapte, 

Nici oameni, îngeri, demoni, semizei,

Căci am întors geneza creată pentru ei..

-Inversul Genezei...