Piata Unirii

Sinele trosneau usor, dar aglomeratia din miezul zilei era pe sfarsite. Ultimele chipuri nadusite, ramase peste program, urcau acum scarile lenes, de parca fiecare isi cara propria greutate de o franghie legata de spate. Mirosul de mucegai si umiditate imi invada narile si, desi mirosea a moarte, a tristete si a oboseala, eram deja obisnuit. Il simteam zilnic. Dimineata, la ora 8, combinat cu tot felul de parfumuri stridente si chipuri somnoroase si seara, tot la 8, parfumul transformandu-se in transpiratie, dar chipurile... tot somnoroase. Eram atat de obisnuit incat, cand creierul meu a facut *click* si s-a restartat, ca un calculator caruia tot ce poti sa-i mai faci e sa ii dai un sut, a suferit un soc si a simtit tot mirosul ala. Tot. Deodata. Atata moarte, atatea ganduri unse pe scari rulante, pe scaune scorojite, atata nepasare pe niste harti mazgalite pe care circulam in fiecare zi.
Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu merg in aceeasi directie ca batranelul acela cu nepotelul sau de mana. Eu incotro ma indrept? Parca fac un pas si nu il simt, paseste altcineva in locul meu si oricat as incerca sa imi controlez picioarele din muschi si articulatii, nu reusesc. Corpul meu, sau ceea ce il controleaza, se indreapta vertiginos catre un loc necunoscut creierului meu. Fiindca a facut *click* si acum se imparte intre ceea ce a fost obligat sa invete si niste planuri malefice pe care mie nu vrea sa mi le dezvaluie?
"Heeei.. unde te duci?" ii urlu cerebelului meu in timp ce acesta ma face sa alunec mult prea aproape de marginea sinei de metrou.
Ma uit in sus, un tavan verde, umed imi ranjeste ca la prosti. Esti un prost! Esti un prost, imi urla ranjind. Ma uit jos, sub mine, si ma impiedic in sinele alambicate ale trenului subteran. Oare incep sa imi recapat posesia asupra corpului? Nu, asa sunt eu, neindemanatic.
La naiba. Vad lumina de la capatul tunelului. Si acolo cu siguranta nu pare a fi raiul.
La naiba. Incotro ma indrept??
Spre un text mult prea morbid, scris la ceas de seara, in metrou. "Urmeaza statia Piata Unirii".
Cobor. Nici azi nu am reusit sa fac *click*Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu merg in aceeasi directie ca batranelul acela cu nepotelul sau de mana. Eu incotro ma indrept? Parca fac un pas si nu il simt, paseste altcineva in locul meu si oricat as incerca sa imi controlez picioarele din muschi si articulatii, nu reusesc. Corpul meu, sau ceea ce il controleaza, se indreapta vertiginos catre un loc necunoscut creierului meu. Fiindca a facut *click* si acum se imparte intre ceea ce a fost obligat sa invete si niste planuri malefice pe care mie nu vrea sa mi le dezvaluie?"Heeei.. unde te duci?" ii urlu cerebelului meu in timp ce acesta ma face sa alunec mult prea aproape de marginea sinei de metrou.Ma uit in sus, un tavan verde, umed imi ranjeste ca la prosti. Esti un prost! Esti un prost, imi urla ranjind. Ma uit jos, sub mine, si ma impiedic in sinele alambicate ale trenului subteran. Oare incep sa imi recapat posesia asupra corpului? Nu, asa sunt eu, neindemanatic.La naiba. Vad lumina de la capatul tunelului. Si acolo cu siguranta nu pare a fi raiul.La naiba. Incotro ma indrept??Spre un text mult prea morbid, scris la ceas de seara, in metrou. "Urmeaza statia Piata Unirii".Cobor. Nici azi nu am reusit sa fac *click*

Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu merg in aceeasi directie ca batranelul acela cu nepotelul sau de mana. Eu incotro ma indrept? Parca fac un pas si nu il simt, paseste altcineva in locul meu si oricat as incerca sa imi controlez picioarele din muschi si articulatii, nu reusesc. Corpul meu, sau ceea ce il controleaza, se indreapta vertiginos catre un loc necunoscut creierului meu. Fiindca a facut *click* si acum se imparte intre ceea ce a fost obligat sa invete si niste planuri malefice pe care mie nu vrea sa mi le dezvaluie?"Heeei.. unde te duci?" ii urlu cerebelului meu in timp ce acesta ma face sa alunec mult prea aproape de marginea sinei de metrou.Ma uit in sus, un tavan verde, umed imi ranjeste ca la prosti. Esti un prost! Esti un prost, imi urla ranjind. Ma uit jos, sub mine, si ma impiedic in sinele alambicate ale trenului subteran. Oare incep sa imi recapat posesia asupra corpului? Nu, asa sunt eu, neindemanatic.La naiba. Vad lumina de la capatul tunelului. Si acolo cu siguranta nu pare a fi raiul.La naiba. Incotro ma indrept??Spre un text mult prea morbid, scris la ceas de seara, in metrou. "Urmeaza statia Piata Unirii".Cobor. Nici azi nu am reusit sa fac *click*Dar eu de ce fac ce fac toti oamenii astia? De ce urc scarile astea, cu siguranta nu merg in aceeasi directie ca batranelul acela cu nepotelul sau de mana. Eu incotro ma indrept? Parca fac un pas si nu il simt, paseste altcineva in locul meu si oricat as incerca sa imi controlez picioarele din muschi si articulatii, nu reusesc. Corpul meu, sau ceea ce il controleaza, se indreapta vertiginos catre un loc necunoscut creierului meu. Fiindca a facut *click* si acum se imparte intre ceea ce a fost obligat sa invete si niste planuri malefice pe care mie nu vrea sa mi le dezvaluie?"Heeei.. unde te duci?" ii urlu cerebelului meu in timp ce acesta ma face sa alunec mult prea aproape de marginea sinei de metrou.Ma uit in sus, un tavan verde, umed imi ranjeste ca la prosti. Esti un prost! Esti un prost, imi urla ranjind. Ma uit jos, sub mine, si ma impiedic in sinele alambicate ale trenului subteran. Oare incep sa imi recapat posesia asupra corpului? Nu, asa sunt eu, neindemanatic.La naiba. Vad lumina de la capatul tunelului. Si acolo cu siguranta nu pare a fi raiul.La naiba. Incotro ma indrept??Spre un text mult prea morbid, scris la ceas de seara, in metrou. "Urmeaza statia Piata Unirii".Cobor. Nici azi nu am reusit sa fac *click*