Chapter 1

“Oamenii despartiti n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, daca-l tot pigulesc si-l tot vantura, in loc sa-l lase sa-si doarma somnul, fac un venin al prezentului. Si de venin nu duce nimeni lipsa …"

I.

__________________________

Nu este o coincidenta faptul ca locuiesc la doar cateva strazi departare de un cimitir si nici ca in fata acestuia se afla un azil de nebuni, cu atat mai putin faptul ca trebuie sa trec pe langa ele in fiecare zi , in drum spre scoala. E ca o avertizare , doar ca intr-un mod mai morbid si sadic.

Am aproape 17 ani , stau in Brooklyn inca de cand am iesit de pe teava , si sunt suficient de dotat intelectual ca sa imi dau seama ca nu e o coincidenta ca mama locuieste pe strada din dreapta , la azil , iar tata chiar in fata ei , acoperit de tarana . Iar eu , ei bine , undeva intre ei , intr-o calatorie nesfarsita spre scoala .

Cand aveam 10 ani , locuiam cu ai mei intr-un apartament inchiriat, micut , plin de igrasie dar al naibii de scump , iar faptul ca stateam exact la parter nu ajuta deloc la induiosarea atmosferei . In cel mai bun caz , smecherasii cartierului se urcau pe gratii pana la fereastra tarfulitelor. In cel mai rau caz , geamurile , draperiile , sunetul si chiar noi eram victimele impuscaturilor intre gangsteri. Situatia ar parea rupta dintr-un film cu negri , dar noi nu eram negri, unguri , evrei , homosexuali si nici saracia nu ne tinea pe loc.

Saracia , de altfel , ar fi fost un lucru minunat. As fi fost poate mai fericit , mai resemnat , mai putin naiv , mai increzator ca eu voi putea sa-mi depasesc parintii . Mi-as fi cultivat dorinta , poate as fi fost in stare sa urc si nimic sa-mi fie cu neputinta. As fi invatat , as fi luptat , as fi ajuns medic , om de stiinta , profesor si intr-un final as fi murit ingropat in bani , cu zambetul pe buze .

Dar nu . Nu saracia a fost cea care ne prinsese in capcana ei nemiloasa , ci insasi convietuirea noastra .

Mama l-a iubit intotdeauna pe tata , chiar daca in felul ei. Inca de cand eram mic incerca sa ma adoarma cu povestile lor de dragoste , escapadele adolescentine si filmele vechi vazute de pe capota unei Chevrolet Impala in stare deplorabila . Uneori visam la aventuri ca ale lor , la o dragoste patimasa si apoi o casatorie fericita . Poate ca nu eram exact genul de copil pe care tata si l-ar fi dorit , baiat ce-si pune pijamalele in cap si alearga prin casa doar pentru ca ii place cum flutura sau foloseste cerceii rotunzi ai mamei pentru a avea arme ca a le Xenei , dar a venit ziua in care m-a trezit din visare cu o palma peste ceafa .

- Nu te mai juca cu puta in nisip , printeso ! Ce , mai esti copil mic?

Nu stiam exact ce vroia sa-mi spuna , asa ca am bufnit in ras . Moment in care tot ceea ce insemna o familie fericita in Brooklyn s-a daramat .

- Stiu exact care e problema , si o voi taia direct de la radacina .

Au urmat cateva ore in care pur si simplu stateam in camera mea, uitandu-ma pe pereti , putin stresat de faptul ca spiritul meu de atotstiutor nu simtea nimic la orizont . Am regretat apoi fiecare moment in care mi-am dorit sa vad si sa stiu tot . Tata a batut-o pe mama pana i-a dat sangele prin nas , gura si teasta . Ochii erau ca niste prune mari , dar abia stropite , transformandu-se peste saptamani in tot felul de fructe cu tente pornografice : piersici , mere , lamai …

Cu toate astea nu am simtit nici macar o secunda ca e vina mea. Il iubeam pe tata mai mult decat o iubeam pe mama , mama il iubea si ea mai mult decat ma iubea pe mine , iar tata.. ei bine , el nu lasa niciodata impresia ca iubea pe cineva. Tocmai de aceea , mama a suferit tot mai mult , pielea ei nu a mai avut niciodata luciul acela de sanatate , culoarea roz pala , privirea verde si sclipitoare . Au urmat doar multe alte nopti in care ea plangea , tata o batea iar eu stateam si ma uitam , savurand momentul . Invatand sa fiu barbat .