Crima la Sinaia - Cap II
II.
Marius a fost dintotdeauna un copil cuminte, isi spuse maica-sa in gand, ascultator si cu frica de Dumnezeu. A stiut mereu de ce si de cine sa se fereasca si nu a avut niciodata prietenii daunatoare sau vicii. Iar acum nici nu ii venea sa creada, uitandu-se la zulufii sai negri miscandu-se frenetic, la ochii de un albastru ca doua margarete presate exaltand emotionati in timp ce nasul barbatesc ii fremata de entuziasm, ca al unui taur pregatit sa atace. Fizicul lui Marius Nicolae nu ducea catre o masculinitate acuta ci mai degraba catre o frumusete fragila, ca de fotomodel sau actor, iar liniile maxilarului erau moi si suave, dandu-i un aer masculino-feminin atunci cand nu era barbierit.
Toate acestea si sensibilitatea si tandretea dobandita din anii in care locuise cu maica-sa, Solange Nicolae, devenisera o adevarata atractie pentru fetele din micul oras. Insa Marius era intotdeauna nemultumit de tarancile care ii calcau pragul, declarand ca el vrea o fata de la oras, frumoasa, invatata si stilata. Bineinteles, asta ar fi fost cosmarul cel mai crunt al maica-sii, caci nu il mai putea controla si manevra dupa bunul ei plac. Acelasi lucru gandi si ea in momentul in care Marius intra pe usa cu Andreea, si o aseza la masa de pranz, langa el.
- Puteai sa ma anunti, as fi scos o farfurie in plus, zise Solange nemultumita.
- Nu stam mult, ciripi Andreea incantata, ceea ce pe Solange o calca pe nervi.
Solange o invidia pe Andreea, desi nu isi recunostea nici siesi. Era prototipul perfect de fata, inalta, cu forme care se onduiau neintrerupt de parca ar fi fost o clepsidra, cu un par lung si blond ca nisipul de la Constanta pe timpul verii si cu o pereche de ochi de o culoare ciudata, caprui-aurii, atat de aurii ca aratau ca un spectru solar.
Dar nu faptul ca arata precum zana cea buna o deranja pe Solange, ci faptul ca aceasta atragea privirile barbatilor de toate varstele, indiferent de cum ar fi fost imbracata. Iar vocea ei suna ca triluitul a zece privighetori si cinci vioare plangarete, o voce suava si totusi entuziasmata, genul de voce care atrage oamenii, si care-l face pe posesorul acesteia un om placut si apreciat. Bineinteles, Solange Nicolae detesta tot ceea ce tinea de Andreea, si desi pretindea ca nu o suporta din cauza fizicului prea plin si al vocii enervante, si ca isi doreste pentru Mariusica al ei o fata mai normala care sa stea la locul ei, de fapt ura faptul ca Andreea ii luase locul in inima lui Marius, si ca devenise stapana lui sentimentala. Caci nimeni nu ar fi fost atat de orb sa nu observe ca Marius o manca pe Andreea din priviri, ca ii sorbea fiecare cuvant pe care mai apoi il contempla, ca era indragostit in mod iremediabil si aproape bolnavicios, pana la dependenta.
- Bun. Ce doriti?
- Vroiam sa va anuntam ca luna viitoare ne casatorim, exploda Andreea.
Solange se ridica nelinistita de la masa, prefacandu-se ca vestea nu o afectase prea tare desi in sinea ei fierbea ca o ciorba pe aragaz.
- N-auzi mamico? Ne casatorim! Iti umplem casa de nepoti ! sari Marius apropiindu-se de maica-sa.
Femeia facu ochii mari si zambi ironica:
- Si cu ce bine mersi o sa-i cresteti? pufni Solange.
- Cu multa dragoste, mamico, zambi Andreea.
In nici mai mult de o secunda Solange apuca primul cutit de langa chiuveta si prefacandu-se ca se indreapta spre Andreea, il infipse razand in masa din bucatarie.
- Cu dragoste, ai?! Sa-nteleg ca asa l-ai prins in mrejele tale si pe fiu-miu, cu dragoste! .. de altceva nici nu esti buna! O cariera? poate de tarfa.
Andreea isi puse mainile la gura incercand sa-si ascunda lacrimile care curgeau ca un rau pe obrajii ei. Marius, profund impresionat atat de reactia mamei sale cat si de lacrimile Andreei, se uita ba la una, ba la alta, nestiind ce sa mai spuna. Atata ura ascunsa in ma-sa nici ca mai vazuse, ma-sa pe care o iubise neconditionat dintotdeauna, singura sa figura parentala. Se uita acum la ea si o vedea cu totul altfel. O vedea ca pe femeie care ii dorea raul, care vroia sa puna capat iubirii dintre el si Andreea. O femeie buhaita, ursuza, cu carliontii roscati si sleiosi atarnand fara viata in jurul fetei grasune, cu un bot fara buze care ii dadea de cele mai multe ori un aer de femeie diabolica.
Solange traise toata viata numai pentru Marius si de multe ori isi rupsese de la gura ca sa ii dea lui. Cu toate acestea, dragostea ei obsedanta si setea avida de a-si controla fiul l-au alungat de la ea de acasa in bratele Andreei.
Pentru cateva momente cei trei se privira furiosi, Mihai se uita speriat la mama lui, nestiind care va fi urmatorul ei plan, Solange ii privea pe amandoi de sus, considerand ca sucul de portocale si cafeaua de dimineata pur si simplu nu au fost indeajuns sa o energizeze si sa o faca sa primeasca aceste vesti cat mai calma, pe cand Andreea le arunca priviri speriate amandurora, de sub batista in care isi varsa acum lacrimile.
Momentul fu intrerupt in mod violent de un ciocanit hotarat. In timp ce Andreea tresari vizibil in batista sa, Solange il urmari pe Marius cum se ridica si inainta spre usa. Vazu o mana care ii intinse un plic si pe Marius vizibil afectat.
“In cazul in care voi disparea pentru mai mult de 2 zile, fapt ce va conduce fara indoiala la moartea mea, cel care se face vinovata de asasinatul meu, de oricare fel, este Marius Nicolae – M.M.” citi Marius. Ridica ochii si nu putu sa nu observe ca pentru un curier, omul ce i-a adus scrisoarea era un pic cam oficial, avand un costum scortos, vernil, cam formal dar fara sa i se ascunda in vreun pic uzura. Acesta ascundea o burta umflata si parca il strangea. Pe cap purta o palarie cu pana de aceeasi culoare, o palarie dintr-un material scump, pesemne ca desi starea costumului era destul de jalnica, omul acela era destul de instarit.
- Ma tem ca va trebui sa ma urmati, spuse comisarul Marin Tudorica.
***
- Nu inteleg care e scopul. Stau sa ma gandesc si nu imi vine absolut nici un motiv pentru care dumneavoastra a-ti crede o scrisoare anonima! comenta Marius in timp ce impungea scrumiera cu cea de-a doua tigara Lucky.
Biroul incarcat cu fum si miros de tigara era parca rupt dintr-un film horror, sute de documente si dosare erau aruncate in toate ungherele camerei, iar comisarul Marin si subcomisarul Toma, incercand sa-l interogheze pe noul ( sau mai degraba singurul lor suspect ), adunasera deja brobonele de sudoare pe frunte si in palme.
- Ma indoiesc ca am mentionat ca scrisoarea era o anonima, dupa cum bine vedeti are doua initiale inscriptionate, atat la sfarsitul textului cat si pe scrisoare. Initiale batute la masina. Ce ar putea asta spune despre expeditorul ei? comenta subcomisarul Toma
Marius statu pe ganduri vreo trei secunde si apoi raspunse nonsalant :
- Cineva chiar vrea sa ramana anonim !
- Regret ca nu puteti vedea peste anumite elemente care sunt importante. Mai degraba as spune ca expeditorul nostru este o persoana importanta, poate chiar instarita. Si avand in vederea modelul plicului, un model vechi, fabricat in stoc limitat in anii ’70, numai in Sinaia moncher! inseamna ca doamna M.M. este locuitoare a orasului nostru. Iar locatari importanti si instariti nu sunt chiar asa multi !
Marius termina cea de-a treia tigara, si din nou nu se putu abtine si bufni in ras, inecandu-se cu ultimul fum de tigara. Poate ca in ultimul timp reactiile sale erau putin cam ciudate, dar de asta era de vina Andreea, ea il invatase sa fie mereu fericit. Zambi gandindu-se la Andreea.
- Si totusi, de unde stiti ca este o doamna? intreba acesta.
- Ghici unde a fost gasit un cadavru, ieri seara, zambi multumit Toma.
- Si mai ales am vrea sa aflam ce treaba aveti cu domnisoarele Diana Rusu si Ana Mocanu.
De data aceasta Marius se albi la fata si-i scapa o injuratura.”Diavolita impielitata”, gandi Marius. “Daca aflu ca ea vrea sa-mi faca felul, i-am belit gatul!”.
- In cazul acesta ma aflu intr-un eveniment tare incurcat, exclama Marius. Ma tem ca singura legatura dintre mine, Diana si Ana este faptul ca am impartit cu amandoua patul meu, zambi Marius satisfacut. Iar dracoaica aia nu a mai vrut sa ma lase in pace, pur si simplu nu vrea sa inteleaga. Nu stiu ce altceva sa va mai spun.
- Diana Rusu a spus ca ati chemato in camera de hotel, continua comisarul Marin ca si cum nu ar fi fost intrerupt, si acum spuneti ca nu va lasa in pace?
- Diana? Nu. nu. Dracoaica este Ana.
Marius a fost dintotdeauna un copil cuminte, isi spuse maica-sa in gand, ascultator si cu frica de Dumnezeu. A stiut mereu de ce si de cine sa se fereasca si nu a avut niciodata prietenii daunatoare sau vicii. Iar acum nici nu ii venea sa creada, uitandu-se la zulufii sai negri miscandu-se frenetic, la ochii de un albastru ca doua margarete presate exaltand emotionati in timp ce nasul barbatesc ii fremata de entuziasm, ca al unui taur pregatit sa atace. Fizicul lui Marius Nicolae nu ducea catre o masculinitate acuta ci mai degraba catre o frumusete fragila, ca de fotomodel sau actor, iar liniile maxilarului erau moi si suave, dandu-i un aer masculino-feminin atunci cand nu era barbierit.
Toate acestea si sensibilitatea si tandretea dobandita din anii in care locuise cu maica-sa, Solange Nicolae, devenisera o adevarata atractie pentru fetele din micul oras. Insa Marius era intotdeauna nemultumit de tarancile care ii calcau pragul, declarand ca el vrea o fata de la oras, frumoasa, invatata si stilata. Bineinteles, asta ar fi fost cosmarul cel mai crunt al maica-sii, caci nu il mai putea controla si manevra dupa bunul ei plac. Acelasi lucru gandi si ea in momentul in care Marius intra pe usa cu Andreea, si o aseza la masa de pranz, langa el.
- Puteai sa ma anunti, as fi scos o farfurie in plus, zise Solange nemultumita.
- Nu stam mult, ciripi Andreea incantata, ceea ce pe Solange o calca pe nervi.
Solange o invidia pe Andreea, desi nu isi recunostea nici siesi. Era prototipul perfect de fata, inalta, cu forme care se onduiau neintrerupt de parca ar fi fost o clepsidra, cu un par lung si blond ca nisipul de la Constanta pe timpul verii si cu o pereche de ochi de o culoare ciudata, caprui-aurii, atat de aurii ca aratau ca un spectru solar.
Dar nu faptul ca arata precum zana cea buna o deranja pe Solange, ci faptul ca aceasta atragea privirile barbatilor de toate varstele, indiferent de cum ar fi fost imbracata. Iar vocea ei suna ca triluitul a zece privighetori si cinci vioare plangarete, o voce suava si totusi entuziasmata, genul de voce care atrage oamenii, si care-l face pe posesorul acesteia un om placut si apreciat. Bineinteles, Solange Nicolae detesta tot ceea ce tinea de Andreea, si desi pretindea ca nu o suporta din cauza fizicului prea plin si al vocii enervante, si ca isi doreste pentru Mariusica al ei o fata mai normala care sa stea la locul ei, de fapt ura faptul ca Andreea ii luase locul in inima lui Marius, si ca devenise stapana lui sentimentala. Caci nimeni nu ar fi fost atat de orb sa nu observe ca Marius o manca pe Andreea din priviri, ca ii sorbea fiecare cuvant pe care mai apoi il contempla, ca era indragostit in mod iremediabil si aproape bolnavicios, pana la dependenta.
- Bun. Ce doriti?
- Vroiam sa va anuntam ca luna viitoare ne casatorim, exploda Andreea.
Solange se ridica nelinistita de la masa, prefacandu-se ca vestea nu o afectase prea tare desi in sinea ei fierbea ca o ciorba pe aragaz.
- N-auzi mamico? Ne casatorim! Iti umplem casa de nepoti ! sari Marius apropiindu-se de maica-sa.
Femeia facu ochii mari si zambi ironica:
- Si cu ce bine mersi o sa-i cresteti? pufni Solange.
- Cu multa dragoste, mamico, zambi Andreea.
In nici mai mult de o secunda Solange apuca primul cutit de langa chiuveta si prefacandu-se ca se indreapta spre Andreea, il infipse razand in masa din bucatarie.
- Cu dragoste, ai?! Sa-nteleg ca asa l-ai prins in mrejele tale si pe fiu-miu, cu dragoste! .. de altceva nici nu esti buna! O cariera? poate de tarfa.
Andreea isi puse mainile la gura incercand sa-si ascunda lacrimile care curgeau ca un rau pe obrajii ei. Marius, profund impresionat atat de reactia mamei sale cat si de lacrimile Andreei, se uita ba la una, ba la alta, nestiind ce sa mai spuna. Atata ura ascunsa in ma-sa nici ca mai vazuse, ma-sa pe care o iubise neconditionat dintotdeauna, singura sa figura parentala. Se uita acum la ea si o vedea cu totul altfel. O vedea ca pe femeie care ii dorea raul, care vroia sa puna capat iubirii dintre el si Andreea. O femeie buhaita, ursuza, cu carliontii roscati si sleiosi atarnand fara viata in jurul fetei grasune, cu un bot fara buze care ii dadea de cele mai multe ori un aer de femeie diabolica.
Solange traise toata viata numai pentru Marius si de multe ori isi rupsese de la gura ca sa ii dea lui. Cu toate acestea, dragostea ei obsedanta si setea avida de a-si controla fiul l-au alungat de la ea de acasa in bratele Andreei.
Pentru cateva momente cei trei se privira furiosi, Mihai se uita speriat la mama lui, nestiind care va fi urmatorul ei plan, Solange ii privea pe amandoi de sus, considerand ca sucul de portocale si cafeaua de dimineata pur si simplu nu au fost indeajuns sa o energizeze si sa o faca sa primeasca aceste vesti cat mai calma, pe cand Andreea le arunca priviri speriate amandurora, de sub batista in care isi varsa acum lacrimile.
Momentul fu intrerupt in mod violent de un ciocanit hotarat. In timp ce Andreea tresari vizibil in batista sa, Solange il urmari pe Marius cum se ridica si inainta spre usa. Vazu o mana care ii intinse un plic si pe Marius vizibil afectat.
“In cazul in care voi disparea pentru mai mult de 2 zile, fapt ce va conduce fara indoiala la moartea mea, cel care se face vinovata de asasinatul meu, de oricare fel, este Marius Nicolae – M.M.” citi Marius. Ridica ochii si nu putu sa nu observe ca pentru un curier, omul ce i-a adus scrisoarea era un pic cam oficial, avand un costum scortos, vernil, cam formal dar fara sa i se ascunda in vreun pic uzura. Acesta ascundea o burta umflata si parca il strangea. Pe cap purta o palarie cu pana de aceeasi culoare, o palarie dintr-un material scump, pesemne ca desi starea costumului era destul de jalnica, omul acela era destul de instarit.
- Ma tem ca va trebui sa ma urmati, spuse comisarul Marin Tudorica.
***
- Nu inteleg care e scopul. Stau sa ma gandesc si nu imi vine absolut nici un motiv pentru care dumneavoastra a-ti crede o scrisoare anonima! comenta Marius in timp ce impungea scrumiera cu cea de-a doua tigara Lucky.
Biroul incarcat cu fum si miros de tigara era parca rupt dintr-un film horror, sute de documente si dosare erau aruncate in toate ungherele camerei, iar comisarul Marin si subcomisarul Toma, incercand sa-l interogheze pe noul ( sau mai degraba singurul lor suspect ), adunasera deja brobonele de sudoare pe frunte si in palme.
- Ma indoiesc ca am mentionat ca scrisoarea era o anonima, dupa cum bine vedeti are doua initiale inscriptionate, atat la sfarsitul textului cat si pe scrisoare. Initiale batute la masina. Ce ar putea asta spune despre expeditorul ei? comenta subcomisarul Toma
Marius statu pe ganduri vreo trei secunde si apoi raspunse nonsalant :
- Cineva chiar vrea sa ramana anonim !
- Regret ca nu puteti vedea peste anumite elemente care sunt importante. Mai degraba as spune ca expeditorul nostru este o persoana importanta, poate chiar instarita. Si avand in vederea modelul plicului, un model vechi, fabricat in stoc limitat in anii ’70, numai in Sinaia moncher! inseamna ca doamna M.M. este locuitoare a orasului nostru. Iar locatari importanti si instariti nu sunt chiar asa multi !
Marius termina cea de-a treia tigara, si din nou nu se putu abtine si bufni in ras, inecandu-se cu ultimul fum de tigara. Poate ca in ultimul timp reactiile sale erau putin cam ciudate, dar de asta era de vina Andreea, ea il invatase sa fie mereu fericit. Zambi gandindu-se la Andreea.
- Si totusi, de unde stiti ca este o doamna? intreba acesta.
- Ghici unde a fost gasit un cadavru, ieri seara, zambi multumit Toma.
- Si mai ales am vrea sa aflam ce treaba aveti cu domnisoarele Diana Rusu si Ana Mocanu.
De data aceasta Marius se albi la fata si-i scapa o injuratura.”Diavolita impielitata”, gandi Marius. “Daca aflu ca ea vrea sa-mi faca felul, i-am belit gatul!”.
- In cazul acesta ma aflu intr-un eveniment tare incurcat, exclama Marius. Ma tem ca singura legatura dintre mine, Diana si Ana este faptul ca am impartit cu amandoua patul meu, zambi Marius satisfacut. Iar dracoaica aia nu a mai vrut sa ma lase in pace, pur si simplu nu vrea sa inteleaga. Nu stiu ce altceva sa va mai spun.
- Diana Rusu a spus ca ati chemato in camera de hotel, continua comisarul Marin ca si cum nu ar fi fost intrerupt, si acum spuneti ca nu va lasa in pace?
- Diana? Nu. nu. Dracoaica este Ana.
Comments