Confesiune

Inițial eram un prunc și lenea neștiinței vuia în mine.
acum m-am asprit cunoscând prea multe...

plec pe sârmă de la un bărbat cu ochii verzi
la doi ochi căprui.
Vomit des adevăruri,
iar în infern de cuvinte pe deasupra
e un dedesubt de sensuri.

mi-am descuiat nările
să primesc în mine parfum de bărbat-primăvară..
iarta-mi, Doamne, lutul,
cel însiropat de păcate
ca o prăjitură de Mere.