Doi straini

Traiesc cu senzatia ca odata am fost indragostita si tanjesc dupa momente inexistente din istoria vietii mele . Am crezut ca mi-am dat viata pentru tine intr-un acces nebun de iubire si parca mai aud framantarile palmelor noastre ce se impreunau . Probabil ca am murit amandoi datorita presiunii acestei crude lumi , si am renascut in corpuri straine , despartiti de munti , oceane si cai ferate . Nu am fost facuti sa fim impreuna dar nici sa uitam de existenta noastra , un suflet in doua corpuri , si , ca sa pot supravietui , am nevoie de frantura ta de iubire .
Iti aud chemarile pline de dorinte , legatura noastra e tot mai puternica si slaba in acelasi timp , pretioasa ca un snur de aur si periculoasa datorita drumului ce trebuie parcurs pentru a fi pusa cap la cap .
Am fost otraviti cu reguli si principii si despartiti de liniile negre ale prezentului , caci eu sunt in viitor , tu ai ramas in trecut , ai devenit o amintire veche ca o pagina galbena de jurnal .
Intr-adevar , noaptea e un bun sfesnic , doar atunci imi pot scrie gandurile in stele , in speranta ca vei vedea si imi vei citi suferinta . Si , poate , vei lua urma cailor ferate , iti vei face o barca din amintiri si vei strabate oceanele si muntii pentru ca , iarta-ma , dragul meu , sunt prea slabita sa-ti descopar prezenta pe un pamant strain .
Daca vom ramane , insa , in continuare , straini unul de altul, sa nu uiti ca acolo , aici sau in alta parte cineva inca isi mai aminteste ca , intr-o alta viata , te-a iubit …