Te iubesc ..

M-ai intrebat odata , intr-un joc stupid , copilaresc , daca te iubesc . Ti-am zambit si am continuat sa dansez dupa cum imi cantai , o melodie alerta in care viorile plangarete ridicau sufletul la cer si mai departe ..
Ti-am zambit atunci , si iti ofer si acum un suras elegiac cu riscul insa , sa ma ierti , de a fi considerate placida . Ai devenit un avatar in mintea mea iar intrebarea ta naiva si infantila inca imi mai vegheaza somnul de peste noapte .
Reprehensibila ta intrebare , insa , are acum si un raspuns , probabil mult prea prolix si lipsit de sublimitate . Te-am iubit precum un copil isi iubeste jucaria preferata , pur si lipsit de prejudecati si probabil ca, intr-un moment de nebunie , mi-as fi oferit doua vieti pentru tine.Iti ascultam vocea cu sufletul la gura ca o floare ce se mangaie de roua diminetii , bucurandu-se de prospetimea si intensitatea idilei lor , caci asa cum floarea tanjea dupa atingerea apei , eu jinduiam dupa palmele tale fierbinti . Iti vedeam imaginea perfecta , o infatisare ce m-a fermecat din prima zi , atunci cand nu stiam nici noi cine suntem , nu cunosteam atractia fizica sau sufleteasca , in chipurile tuturor . Ma speria acel sentiment redutabil care pur si simplu nu coincidea cu starea sufleteasca ce o aveam inainte sa te cunosc .
Mi-e teama , insa , ca acea iubire pura , ideala , spiritualizata si abstracta nu se va mai realiza niciodata .
Nu.
Nu mai suntem doi copii in cautarea adevarului iar drumurile noastre s-au despartit odata ce am cunoscut lumea reala . Iata ca adevarul nu ne mai ajuta mereu sa invingem situatiile dificile . Promisiunile au fost aruncate , iubirea ai uitat-o impreuna cu acea intrebare copilareasca ce mi-ai adresat-o intr-un simplu joc pueril .
Poate mi-e doar dor de acea zi de vara , poate inca mai pastrez regretele cu mine , in bagajul cu vise , asteptand sa-mi vina a doua sansa de a-ti spune … Te iubesc .